UITAREA

Asadar: Ce este uitarea? Oricat s-ar parea de ciudat, uitarea este, in anumite limite, un fenomen natural, normal si mai ales relativ necesar. Poporul spune, dealtfel, ca uitarea este "inscrisa in legile omenesti". Asa cum un depozit de materiale s-ar umple, in conditiile supraincarcarii lui nedand posibilitate de a depozita si alte materiale, tot asa si depozitul memoriei s-ar putea supraincarca, n-ar da posibilitatea individului sa pastreze noi si noi cunostinte, ca urmare a experientelor curente si recente de viata. De aceea, uitarea intervine ca o supapa care lasa sa se scurga, sa se elimine ceea ce nu mai corespunde noilor solicitari puse in fata individului. In raport cu memoria care tinde, dupa cum am vazut, spre fixarea si pastrarea informatiilor, uitarea este un fenomen negativ. In schimb in raport cu necesitatile practice, cu solicitarile cotidiene, ea este un fenomen pozitiv si aceasta deoarece uitarea treptata, graduala a anumitor informatii contribuie la echilibrarea sistemului cognitiv al individului, acorda acestuia un caracter simplu, dinamic, pasibil de a se automisca fara a fi stanjenit de ceea ce ar fi "prea mult" si mai ales de "prisos". Uitarea este cea ce acorda memoriei caracterui ei selectiv, caci, datorita ei, noi nu pastram si nu reactualizam absolut totul, ci doar ceea ce trebuie sau ceea ce ne intereseaza. Asadar caracterul necesar al uitarii decurge din faptul ca ea are importante funcii de reglare si autoreglare a sistemului mnezic a individului, in sensul ca da posibilitatea "descarcarii" si :eliminarii" din aceasta ceea ce este inutil,fie balast, pentru a face loc noului material informational ce trebuie insusit.Speram ca cititorul a retinut ca doar in anumite conditii uitarea este un fenomen natural si relativ necesar. Cand aceste conditii (sau limite) nu sunt respectate, ea devine o piedica in calea adaptarii  la solicitarile mediului, o povara pentru memorie care este nevoita sa reia de la inceput procesele sale. Intre memorie si uitare exista deci relatii dinamice, fiecare dintre ele actionand una asupra alteia prin intermediul feed-back-ului (a legaturii inverse), dar si impiedicandu-se uneori reciproc.
Care sunt fenomenele uitarii? De obicei,in literatura de specialitate sunt descrise trei forme de uitare. Una ditre ele este uitare totala, bazata pe stergerea, suprimare, disparitia integrala a datelor memorate si pastrate, care inplica, de regula, imposibilitatea de a reactualiza. Aceasta forma este intalnita mai rar in cazurile normale si mai mult in cele patologice. Asa cum nu exista om care sa memoreze si sa pastreze toate informatiile, tot asa nu exista om care sa uite absolut tot ceea ce a asimilat candva, sa nu pastreze deci nimic. In realitate, aceasta forma nu este intalnita ca atare ci sub o alta infatisare si anume: putem uita totul in legatura cu o anumita intamplare, cu o anumita persoana sau problema. Ea functioneaza deci nu sub aspect totalitar, ci, am zice, fragmentar, insular. Mai raspandita este o alta forma a uitarii si anume aceea care presupune realizarea unor recunoasteri si reproduceri partiale, mai puti adecvate si chiar eronate. Diferenta dintre materialul memorat si cel reactualizat (ca valoare, ca fidelitate) ne indica tocmai interventia uitarii. In sfarsit, exista si o alta forma de uitare, momentana, care tine doar o anumita perioada de timp (pentru ca apoi sa ne reamintim) care poarta denumirea de reminiscenta. Fiecaruia dintre noi i s-a intamplat sa uitam ceva exact atunci cand ar fi trebuit sa stim, pentru ca dupa o anumita perioada de timp sa ne aducem cu usurinta aminte despre ce anume a fost vorba. Aceasta li se intampla mai ales elevilor, care uita tocmai atunci cand sunt ascultati, cu o ora mai tarziu sau a doua zi aducandu-si aminte aproape perfect tot.

Sursa:http://facultate.regielive.ro/cursuri/psihologie/uitarea-921.html?ref=doc1
Realizat de: Hazapariu Stefan,Rusu Adrian si Apetri-Negrea Paul